1 iunie - un eveniment in sine

Nu am mai scris de o mie de ani pe blog dar astazi m-am decis sa o fac.
De ce?
Pentru ca am o mie de emotii pe care trebuie sa le impartasesc (nu e gandire absolutista, doar o nevoie pregnanta).

Astazi
e 1 iunie si mi-am inceput ziua cum nu se putea mai bine - pe de-o parte azi noapte pe la 12 si ceva povesteam cu fetele din camera draciile noastre de copii angelici, pe fonduri muzicale clasice - "are mama o fetita"/ "Nu mi-e frica de bau-bau", etc iar pe de alta parte, m-am trezit cu un sms de la multi ani semnat "mami si tati"....

e 1 iunie si asta inseamna ca ... am examen :D ieeeiii...dar toata sesiunea sta sub deviza "pe mine nu ma defineste rezultatul de la un examen" asa ca chill...si de restul tulburari (powered by David)...
P.S: Ieri am primit dedicatie speciala de la Lavi (alias "Minune de Petresti") - "Anca baga mare/ Clinica-i cea mai tare/Tulburarea nu ne doare" (pe ritm de Narcisa Suciu)

e 1 iunie si e sfarsitul. Nu al lumii, ci al vietii mele de ASPRista activa. Astazi prezint raportul - cu mari emotii, cu toate cele invatate apasand pe cele 5 min in care o sa-mi spun speechul...cu prietenii legate pentru o viata, cu amintiri din care as putea sa mai traiesc inca o viata fericita, cu emotii puternice, cu suturi in fund si lectii de viata, cu donatii neplanificate, cu de tooooate....

e 1 iunie si...merg sa mananc vata pe bat/mar copt glazurat/sa fac desene pe asfalt...ieiiiiii (inainte de exam, bineinteles)

e 1 iunie si e de ajuns sa fiu fericita no matter what....

Imbratisari maaaarrrriiiiiiii de copil miiiiiicc :P