My first time..:P

"It was about time to experience it", girls said...and i believed them.

I got drunk.

for the first time...

there are little things left to do for the first time...i lived one last night.

Aly is to blame cause she gave me the opportunity.

How was it?

Good question...as many other things done for the first time - confusing but nice.

In my opinion, the big (dis)advantage of getting drunk is that you don't remember many things of what you did/said or whatever. But maybe this is the purpose of this experience - feel free to act as you wish, in the morning everything is gone anyway...(i expect a terrible headache, though...)

So...

Thanks Aly for the great party - i felt amasing, i really needed it and thanks the girls for being there to enjoy my first time...

P.S1: the reason i write in English is that mum is reading this blog and maybe it's better for her not to know such experiences of mine. try to understand.

P.S2: it's almost 5 o'clock in the morning, please forgive my English. I just wanted to share this new experience with you, although i don't even know you.

Anyway, this post is for you, my unknown reader!

P.S3: feel free to judge me, i don't care!!!

P.S4: my only regret is that i didn't keep my diet. Simo, please forgive me for this!!!

P.S5: girls or Mishu, please don't share precious information about last night on the blog :D

Cand totul se termina inainte sa fi inceput...

...ramane un gust ciudat al lui "ce-ar fi fost daca...?"

In rest, nu ar trebui nimic -

pana la urma, de ce ne asteptam sa se intample lucruri total nefondate?

Pentru ca firea umana e programata sa caute echilibrul si consistenta interna ar fi raspunsul lui Festinger.

Dar cine sa-l mai creada si pe el?

Fac eforturi sa ma cred pe mine...

Strategie de coping la sesiune - proiectia vacantei

Pentru mine, o saptamana nu e mult...

Ce se intampla la sfarsitul saptamanii?

26 iunie 2009, ora 12.00 - sfarsitul celei de-a patra sesiuni din viata mea de student.

Inceputul vacantei!!!!

Ce ma tine in viata printre cele n chestii de facut la proiectele vietii si cele tz chestii de invatat pentru examenele ramase?

Gandul la vacanta.

Doar el.

Pentru mine, o saptamana nu e mult - urmeaza apoi

• vizita la Zalau - Deea, here i come!!!
• statul ca un trantore pe plaja din Vama - ooo, da! Ioana, pregateste exercitiile de tae bo, Diana, versurile de la Vama Veche si in rest, las totul in seama la "vantul din Vama Veche..."
• home sweet home...cat sa-mi fac bagajele repede
• ISWINT...vin! si abia astept! si timisoara, in sfarsit facem cunostinta!!!!
• Summer Camp, nu stiu exact unde o sa fii dar nu scapi de o vizita scurta, asa, ca intre 2 locatii de vacanta
• Maramures, ne intalnim din nou, se pare, vara asta - amintirile ma rascolesc...prima tabara a fost la Ocna Sugatag...o, ce vremuri!!!
• Bistrita si caluti, va vizitez si pe voi - sper ca o sa imi descopar special skills in ale hipismului - oricum, mor de nerabdare sa incerc
• Delta, sper ca ajung sa facem cunostinta, cumva, candva, eventual in timpul festivalului Anonimul
• Retezat - imi doresc mult sa mai fiu acolo sus, on the top of the world - sa respir aerul mult prea rarefiat de la cei peste 2000 de metri altitudine
• iar de restul, Arcalia (Next),
• Cluj (sesiune de restante/mariri),
• casa, bunici, prieteni

Da, planurile astea merita un ultim sut in fund sa scap de cate mai am de facut.

Pragmatic vorbind, 26 iunie vine oricum - si daca sunt pregatita si daca nu

dar timpul, din pacate, e perceput subiectiv

asa ca, cele 5 zile ramase o sa mi se para o vesnicie!!!

iar cele 3 luni de vacanta, o clipa :(

Carpe diem!!!

"Nu am chef azi, n-am chef de nimic..."

Traiesc drama timpului pierdut.

Primul pas, se zice in teorie, e sa constientizezi.

Al doilea care era?!?!?

Filosofia mea de viata din ultima luna - alerg sa fac lucrurile pe care nu le-am facut la timpul lor.

Dar nu merge intotdeauna.

Azi-noapte am experimentat un comportament tipic adolescentin terorizand oameni necunoscuti mie pe la 3 dimineata cu smsuri si telefoane incoerente - rezultatul: sentiment acut de penibilitate dimineata cand m-am trezit. O fi fost comportament acceptat la o varsta, acum sincer...nop!

"Bate fierul cat e cald"...si cand se raceste ce mai ai de facut - renunti? Doar atat? Asta e? S-a terminat?

Nu stiu.

Nu am chef sa gandesc.

Nu am chef sa-mi para rau de nimic.

Nu am chef sa astept un semn si asta pentru ca pur si simplu "nu e ok asa"

Nu am chef sa fiu dezamagita - de mine, de altii

Nu am chef sa o iau de la capat dar nici sa continui

Nu am chef sa ofer si nici sa primesc suport social

Nu am chef sa-mi fac planuri aiurea

Nu am chef sa fac eu primul pas

Nu am chef sa ma lamentez din cauza unui status, o amintire, o sclipire,

Nu am chef sa astept.

Nu am timp.

Shhhhhhh...aici se traieste!

Reteta unei zile a la Cluj:

Se trezeste de la 7 jumate ca pana pe la 8 si ceva sa pregatesti pranzul cu 600 de calorii si max 51 proteine, se insfaca pachetelele, ceaiul, apa, materiale, etc si se posteaza in fata la BCU pe la 10.00,

Si ca sa nu te simti vinovat in plina sesiune, te uiti peste cursuri pana pe la 16.00 cand somnul e mai puternic decat tine,

Se intinde/doarme/odihneste o ora,

Se trezeste (se mai arunca un ochi peste cursuri - optional!)

Se imbraca si se fuge la

Conferinta/lansare de cartre Dan Puric

Se asculta activ, se mediteaza in tacere si se ia aminte:

"Tata, de ce crezi in Dumnezeu?"

"De Hegel"

(conversatie intre Dan Puric si fiul sau)

Mi-as dori ca intr-o zi sa inteleg si eu pe deplin sensul cuvintelor [(astora) si nu numai].

Si pentru ca ziua sa se incheie cum trebuie, "Nunta muta" la Arta dupa ce l-am racolat pe mancatorul de pseudo fast-food (mutatie care seamana izbitor cu sandwichul facut in casa dar atentie!!! NU E) de pe Eroilor (nu-l luase de acolo, ca macar e mancator care se respecta - consuma din fast-fooduri mai stilate, nu ca alea de pe Eroilor)

De restul, baga tu niste pantomima, Puck...

N.B - "fast food" nu se numeste "fast" neaparat pt ca ti-l pregateste repede, ci pt ca se mananca repede, aspect care amplifica efectul negativ asupra organismului, mai ales daca este consumat in locuri neaerisite precum salile de cinema.

O altfel de iubire

Acum 5 ani faceam cunostinta intr-un mod care amesteca misterul, norocul si nebunia. M-a cucerit de prima data iar acum sunt fericita de fiecare data cand il vad doar pentru ca ma lasa sa-l redescopar iar si iar...

Sunt doi ani de cand suntem cei mai buni prieteni iar azi a fost motivul fluturilor mei in stomac.

Se poate intampla asa ceva? te poti indragosti de un oras? de un loc?

Iata ca da...

Sunt indragostita de Cluj si ma pregatesc de fiecare data ca pentru prima intalnire cand iau curba de pe Feleac iar Clujul se intinde tot la picioarele mele...

Ne-am promis unul altuia momente minunate, ne-am iubit in tacere 3 ani dupa care a urmat dragoste cu "nabadai" (inca 2) si o mie de intamplari tinute cu mare discrete intre granitele sale...

Care e diferenta dintre un oras si o fiinta vie?

• Orasul te va primi tot timpul cu bratele deschise oricat de mult i-ai gresit, cu aceleasi locuri si o mie de amintiri ca intr-un volum scris si rescris de nenumarate ori de firea ta creativa, de urmele vietii tale petrecute acolo
• Orasul nu va ajunge niciodata sa te urasca
• Orasul te accepta trist, vesel, ingrijorat, timid, plans, ras...niciodata nu intreaba nimic, stie sa taca exact cand trebuie - el doar te observa si trece totul in "Cartea de impresii".
• Orasul stie sa te faca sa te simti special chiar daca esti unul din cei peste 300.000 de oameni din viata lui

Ce iubesc la Cluj?

• Ca inca ma lasa sa ma ratacesc pe strazile lui ca si cand fiinta mea ar fi pe acolo pentru prima data,
• Ca imi aduce aminte de visele mele,
• Ca stie sa ma cucereasca iar si iar,
• Ca imi da fluturi in stomac atunci cand nimeni nu mai e langa mine sa o faca,
• Ca m-a invatat sa fiu eu,
• Ca stie mai multe lucruri despre existenta mea decat stiu eu insami (si e discret),
• Ca stie sa observe in tacere,
• Ca e exemplul perfect de dragoste la prima vedere care poate dura ani (5 pana acum),

De ce iubesc Clujul?

• Pentru ca e,
• Pentru ce e,
• Pentru ce am devenit eu de cand traiesc aici.

Sunt fericita ca traiesc in Cluj si lucrul asta merita toate sacrificile, pe orice plan (sunt mai sigura de asta decat de oricare cognitie asemanatoare despre fiinte vii, cu precadere masculine).

Sunt recunoscatoare pentru intalnirea cu el.

P.S: nu-mi reneg originile (nascuta in Craiova - Dolj cu domiciliu stabil in Slatina-Olt, din bunici doljeni si teleormaneni), doar recunosc meritele altor locuri.

Scrisoare catre sufletul tau

Draga x,

Ce inseamna un prieten pentru tine si cat de infricosator ti se pare sa ai unu, doi pe care sa-i lasi dincolo de barierele impuse celorlalti?...

Da, sunt frustrata pentru ca am incercat sa-ti (re)castig increderea, prietenia cum vrei sa-i zici si cand credeam ca ne-am apropiat...zbang!! crudul adevar...

Stiu, si eu sunt independenta, si mie imi place sa ma descurc singura si mi-e greu sa zic "ajuta-ma.." nu vreau sa abuzez de timpul si disponibilitatea nimanui dar am o limita...pe care prietenii apropiati o trec...le ingadui asta pentru ca pana la urma, asta face diferenta intre ei si restul oamenilor din jur...

Tu cum functionezi?

Da-mi datele problemei si chiar daca nu sunt matematician innascut, promit ca o sa fac pe naiba in patru sa deslusesc pe x, pe y, pe z sau oricate necunoscute or fi...da, o sa uit de examene, de proiecte, de orice "problema", de mine, doar pentru ca meriti...meriti tot timpul meu!

vreau sa stii ca pentru mine

prieten e cel care te ajuta,

cel care te accepta in viata lui,

cel care te trage de maneca si-ti spune ca gresesti,

cel care te face sa-ti schimbi viata in bine,

cel care te ajuta sa impachetezi la un moment dat toate kkturile vietii - mai mult sau mai putin marunte,

cel care sta langa tine cand despachetezi si te ajuta sa sortezi ce mai e bun si ce nu din viata ta,

cel caruia nu ii pasa unde stai,

cel care te asculta,

cel care te incurajeaza cand aproape nu mai e speranta

si mai ales

cel caruia ii spui "ajuta-ma" inainte sa fie prea tarziu...

Draga x,

ajuta-ma!

pe mine de data asta - eu sunt cea care cere ajutorul, da - tu te descurci singur dar eu? cu mine cum ramane? ajuta-ma, te rog...

acrobat de meserie? mai gandeste-te...

Pentru ca m-am apucat de invatat la Psihologia Sanatatii, am zis sa impartasesc cu voi informatii relevante pentru toata lumea.

So, iata un studiu (Alameda California) facut pe 7000 de subiecti urmariti timp de 8 ani (studiu gigant) care a ajuns la urmatoarele 7 caracteristici

comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru imbolnaviri:

• a nu fuma
• activitate fizica regulata
• mentinerea greutatii potrivite
• evitarea gustarilor intre mese
• mic dejun regulat
• 7-8 ore de somn pe noapte
• consum moderat de alcool

Chestiuni stiute de mai toata lumea, nu?!? dar stiati ca...

.... o persoana de 45 de ani care practica 6-7 comportamente amintite drept obisnuinte, va avea o speranta de viata cu 11 ani mai mare decat cea care practica doar 1-3 comportamente?

Adaugand la toatea astea ce ne-a zis Oana Benga (o ador pe femeia asta, by the way) la Psiho Dezvoltarii - ca ce facem acum pe la 20-30 de ani ne defineste ca personalitati pana la adanci batraneti si mai ales - evenimentele din perioada asta o sa ni le aducem aminte cu precadere la varsta a 3-a, eu zic ca ar trebui sa dam mai multa importanta la ceea ce devenim, la cum ne formam, la cum ne asternem...

Tu cate din comportamentele sanogene amintite practici? Nu vrei sa schimbi nimic? Totul e in mainile tale...pana la un punct, inclusiv speranta de viata.

Acum o luna cand ni le-a predat (surpinzator dar eram la curs!!), am identificat numai vreo 3. In momentul de fata, datorita Herbal Lifestyle (mersi Simo!!!) practic 6 din 7 si sunt gata sa ma apuc si de al 7-lea - activitate fizica regulata.

Nu va indemn la Herbal Life (Diana, stiu ca zici ca e o secta si bla, bla) dar un mod de viata sanatos (descris de cele 7 comportamente) iti aduce atatea beneficii incat e greu de crezut de ce numai o mica parte a populatiei il practica.

Un raspuns ar fi ca nu constientizeaza importanta comportamentelor lor.

Ar fi de preferat sa fim mai atenti cu noi, cu cei din jur...pentru ca avem multe chestii de facut, nu?!? iar pentru asta ne trebuie timp...tot timpul din lume!

7 pasi si castigi timp, energie, incredere, stima de sine optima, autoeficacitate ridicata si tot ce vrei...hey, nu e un bullshit psihologic - e pe bune - depinde de noi ce urme lasam in urma noastra, depinde de noi cum pasim pe firul asta atat de subtire numit viata...

de ce sa fii acrobat de meserie cautand tot timpul strategii de evitare a obstacolelor cand poti fii atat de sigur de fiecare pas facut?...

Draga copilule,

A fost odata ca niciodata, o fetita slabuta (vb serios!!!) care a avut parte de o copilarie plina de un milion de intamplari minunate...

• Papa fleasca (mancare "papa" facuta din pamant cu apa "fleasca"),
• Papusi imbracate si schimbate de 15 mii de ori,
• Magazin alimentar unde se vindea pe ecobani :P (frunze de plop),
• Sarit garduri cand poarta era deschisa langa,
• Cazut de 10 mii de ori cu bicicleta pana cand finally!! am stat pe doua roti,
• Furat boambe/mere/caise de pe la toti cei din drumul spre scoala,
• Mers la gradi de pe la 8 dimineata caci eram "morningness" de mica,
• Remy la greu cu toata familia (mami care imi dadea piese pe sub masa, tati care zicea ca ma invata prost, sora-mea care se uita la mine cu mila "e si ea micaaaa"),
• Clase si elastic pana noaptea tarziu,
• Fete-filme sau baieti, melodii sau cantareti,
• V-ati ascundelea tarziu in noapte sa ne putem folosi de intuneric in favoarea noastra,
• Porcii (ce joc tampit!!!),
• La popa la poarta e-o pisica moarta, cine-o rade si-o vorbi, o mananca coapta!!! (magic words sa tacem si sa ne punem la somn),
• Pacala spus de bunica de fiecare data altfel,
• Nea Marin Amza Pellea citit de tati,
• Toate filmele vietii citite cu glas tare de mami chiar si cand noi nu mai eram acolo :P,
• "Azi vreau clatite" "eu gogosi" si alte o mie de chestii facute de mami cat aruncam o privire din aia de copil inocent...,
• Painici (total necomestibile) facute din aluatul bunicii (spre exasperarea ei) si savurate (!!!) de bunicul,
• Desenele animate de la italieni (Rai Uno ruled),
• "Tu ce te faci cand o sa fii mare?" "Printesa!!",
• Diafilme pe pereti,
• Ziua de nastere a lu sora-mea la care nu m-a invitat :(( desi se petrecea la noi in camera :D,
• Dupa cate vreo boacana si cearta calumea, urma mereu linistitorul "Nu mai plange, mami, ca te doare caputul",
• Povesti inventate in noptile fara somn si impartasite cu sora-mea (tot timpul erau cu happy end),
• Inmormantari de pisici/caini cu tot tacamul si pomeni pe masura,
• Permis de bicicleta de la revista cu benzi desenate "Mickey Mouse" (eram mare colectionara),
• Schimburi de dubluri kindere mai ceva decat schimbul valutar,

si cate, si mai cate...

Sper sa mai gasesc din cand in cand cate o piesa din puzzle-ul asta iar imaginea intreaga sa fie plina de culoare, zambete si fluturasi.

Asta va doresc si voua, copii mai mult sau mai putin ascunsi in "emerging adults"!